Citroen C-Elysee – Revenire

Scriam acum aproape doi ani că Citroen C-Elysee nu m-a impresionat deloc. Mai scriam că este o mașină pe care nu mi-aș cumpăra-o. Mai degrabă aș primi-o cadou. Știți cum, genul acela de cadou pe care-l primești de ziua ta, când rudele exasperate de lipsa de viziune și imaginație îți cumpără tot felul de inutilități. Lucruri de care nu ai nevoie, dar nici nu le-ai da degeaba altora, dacă tot le-ai primit.

A venit rândul variantei diesel. Căci da, Citroen C-Elysee vine evident și cu motorizare pe motorină.

Încă de la început voi spune că dacă primul Citroen C-Elysee testat ar fi fost acesta, imrpesia generală n-ar fi fost atât de gri. În ciuda culorii caroseriei, care este gri la ambele versiuni Citroen C-Elysee testate. În fine, ăsta de acum e un bleu, dar la naiba, suntem bărbați, vedem 16 culori precum Windows 3.1, în timp ce „piersică” este fruct, nu culoare, iar „fuchsia” sună a medicament!

Citroen C-Elysee 1.6 HDI dispune de 92 CP și 230 Nm, care ajung la roți prin intermediul unei transmisii cât se poate de clasice, manuală și în cinci trepte. Tăierile de buget în vederea obținerii primului Citroen low-cost din epoca modernă au dus pasămite și la tăierea unei logice trepte a șasea.

Cuplul, la fel ca ma 99% din mașinile contemporane cu motorizare diesel, devine prezent de la 1750 rpm. Citroen C-Elysee este propulsat, cu plecare de pe loc, către 100 km/h în 11,2 secunde, fiind cu 1,2 secunde mai rapid decât Dacia Logan 1.5 dCi de 90 CP. O performanță!

Totuși, trecând peste cifre,care pe lângă faptul că plictisesc, nici nu le ține minte careva, feelingul pe care-l oferă Citroen C-Elysee 1.6 HDI este fulminant, în comparație cu cel pe care-l oferă aceeași mașină, însă echipată cu motorul pe benzină. Diferența este aproximativ precum aceea a 20 de ani de căsnicie. Dieselul este undeva în luna de miere, în timp ce benzina este acum, după 20 de ani…

Consumul pe care l-am înregistrat este de 5,5 l/100 km și vă rog să mă credeți pe cuvânt că nu am menajat mașina și nici nu am încercat mersul economic. 90% din parcurs a fost în regim urban. Și cum Citroen C-Elysee mi-a arătat că poate și vrea să se miște vioi, nu am dat înapoi și nici nu l-am refuzat.

Restul aspectelor, legate de caroserie, dotări, linii mai mult sau mai puțin aerodinamice sunt neschimbate și le puteți citi/reciti AICI.

Nu mă pot însă abține să nu remarc lipsa de utilitate a poziționării butoanelor în cele mai năstrușnice locuri, în special al celor două geamuri acționate electric. Acestea sunt amplasate pe consola centrală, într-o nefirească poziție inferioară, mai pe românește „undeva sub bord”, astfel încât chiar dacă ai 1,87 mprecum am eu, tot este dificil de ajuns la ele fără a-ți schimba poziția din scaun. Mai mult, ca să existe și o cireașă pe tort, niciunul dintre butoane nu este prevăzut cu comanda „AUTO”, astfel încât indiferent dacă cobori sau urci un geam/două, trebuie să stai cu degetul pe butonul respectiv pe întreg parcursul cursei geamului. Și dacă faci asta în trafic, nu numai că riști să pari ridicol pentru colegii din trafic, dar este și cel puțin incomod.

Ca preț de achiziție, față de momentul în care scriam de Citroen C-Elysee, fratele pe benzină, prețurile s-au mai „aliniat” cu realitatea, chiar dacă la final vom descoperi împreună că nu și în cazul acesta.

Așadar, un Citroen C-Elysee 1.6 Vti pleacă acum de pe la 9900 euro, în timp ce pentru un 1.6 HDI prețul pornește de la 12.200 euro. Dacă ai nevoie de un exemplar mai dotat, precum cel testat de AutoCool, adică un Exclusive, pregătește-te să scoți din buzunar în jur de 16.000 euro. Poți s-o faci, vei avea întotdeauna alături de tine argumentul „da domnule, dar nu e Dacie”. E drept, ambele, atât Citroen C-Elysee cât și Dacia Logan au obținut trei stele EuroNCAP la testele de siguranță, deci se aseamănă oarecum.

În varianta de bază, Citroen C-Elysee are următoarele dotări (la care se adaugă/modifică suplimentar cele pentru nivelul de top Exclusive):