Momentul ăla când mergi pe o Vale a Oltului supraaglomerată pe veșnicele ei două benzi de circulație, câte una pe sens. Și e weekend. Și îți bate soarele în parbriz. Și te chinui să scapi de camioane, camionete și șoferi de duminică sau ăia care se împrietenesc cu cutiile manuale de viteză. Și ești cam pe la jumătatea drumului, blestemând infrastructura care nu se mai face, nu există sau care e aceeași, așa cum a lăsat-o Ceaușescu.
Și fix în momentul ăla, Prințul Ardealului, președintele României, decide să se intersecteze cu tine. Și milițienii te trag pe dreapta. Și trece alaiul. Și sunt mulți Doamne, mulți de tot. Să nu se simtă președintele țării singur pe drum.
S-o fi dus acasă, sătul de patul probabil incomod de la Cotroceni? I-o fi fost Primei Doamne dor de Sibiu? S-or fi apucat să pună, ardelenește, murături sau să facă zacuscă pentru la iarnă? Sau pur și simplu au decis să dea o fugă în Capitala Culturală a țării? Cu dor de cultură, evident…
Nu se știe. Cert este că da, Klaus Iohannis reușește să-și atragă înjurături cam ori de câte ori iese cu mașina la șosea. Pentru că e ditamai alaiul. Și pentru că se blochează circulația. Și pentru că e Valea Oltului. Și pentru că în ambele sensuri se formează coloane lungi cât niște zile de post.
Și pentru că, la mama dracului, dacă aduni salariile tuturor celor din coloana oficială, carburantul pentru toate mașinile (vezi foto), uzura vehiculelor, ajungi să crezi că țara asta e condusă cu dosul. Și că da, peștele are probleme de la cap. Și că, la naiba, putea și cuplul prezidențial să ia avionul, că doar de aia au aeroport la Sibiu, nu-i așa? Era mai ieftin! Și mai puțin deranjant pentru amărâții care traversează cu stoicism Valea Oltului, fix cu viteza melcului turbat.
