Industria auto distrusa de PR

Am sustinut tot timpul ca in Romania cea mai mare problema a industriei auto este PR-ul. Acesti tineri care brusc au devenit peste noapte mici dumnezei, datatori de masini de teste si mijlocitori de bugete, deseori mana in mana cu departamentele de marketing si mai intotdeauna sub ochii indiferenti ai unei conduceri incapabile sa vada padurea din zare din cauza copacului din freza. Ei sunt PR-ii de astazi, ei sunt responsabili cu marea de masini, toate ieftine, frumoase, fiabile si extraordinare.

RIP - PR
Daca pana acum un an-doi, recompensarea valorii unui jurnalist din domeniu se facea cu ajutorul masinilor de teste – pentru marea masa, si mai apoi prin invitarea la diferitele evenimete sau lansari din strainatate sau din tara, iata ca acea epoca a apus. Astazi esti un jurnalist privilegiat daca mai primesti cate un comunicat de presa.

„Cercul increderii”
Totul se invarteste in niste asa-zise cercuri ale increderii, care stabilesc circuitul bugetelor in zona, dar mai nou si al masinilor de teste, ca sa nu mai pomenim de onoarea nemarginita de a fi invitat la o prezentare de produs. Exista jurnalisti auto (!) care au ajuns pana acolo incat se lauda ca anumite marci (nu vreu sa precizez care, insa prenumele popular al uneia dintre ele este „Steluta”),nu mai sunt oferite spre testare catre „oricine”. Adica numai cei alesi se pot bucura de privilegiul de a face imagine, de a prezenta un produs, dealtfel destul de popular in Romania, in special pe piata second-hand sau in randul populatiei rome.
O alta categorie de „cerc al increderii” este acela in care la o lansare auto, jurnalistii considerati de PR-i ca fiind „alfa” sunt intrebati daca agreeaza un anumit jurnalist sau o anumita publicatie. De cele mai multe ori cercul ramane inchis, astfel incat prezentarile auto au ajuns sa fie niste mese in familie, unde nu se rostesc decat vorbe la superlativ si atentia asupra produsului este estompata din cauza atentiei care este acordata PR-ului sau dupa caz directorului din Romania al marcii respective, daca este prezent.

Jurnalism? Jurnalism auto? Pe ce lume traiesti?!
Fereasca Sfantul ca vreun jurnalist sa practice ceea ce ar trebui sa practice, adica jurnalism adevarat, aplicat, de opinie, deoarece jurnalismul auto este strict de tip editorial. In definitie. In realitate este altceva. Revenind la editorial, ca jurnalist prezinti produsul asa cum l-ai perceput, asa cum l-ai simtit, scrii ca a consumat atat cat indica computerul de bord si certifici ca atinge 100 km/h in timpul in care ai reusit TU sa atingi viteza respectiva, indiferent de ceea ce scrie in cartea tehnica sau in comunicatul de presa, pe care ca pe un dar ceresc, l-ai primit. Faci cumva asta? Inseamna ca esti printre putinii jurnalisti auto adevarati ramasi in viata si de asemenea mai inseamna ca nu esti invitat la nicio lansare, nu primesti masini de teste decat daca vreuna chiar zace in parcul de presa si trebuie miscata neaparat, asta dupa ce fiecare jurnalist si prieten al sau, ruda cu el, angajat la acelasi trust, s-au dat cu masina respectiva de cel putin doua-trei ori. Si mai trebuie sa fie iarna, sa nu fie sezon de schi, sa nu fie sezon pe litoral, sa nu fie sarbatori legale, sa nu fie weekend, sa ploua cu galeata, astfel incat in primii douazeci de metri masina sa fie de nerecunoscut.

Ai mai vrea sa faci jurnalism in conditiile astea?
Ai vrea sa scrii ca ABSOLUT TOATE AUTOMOBILELE DE PE PIATA ROMANEASCA sunt fiabile, etalon ca design, nespus de frumoase, confortabile, consuma mai putin decat o bricheta Zippo, iar pretul cerut de dealer este de-a dreptul infim, in conditiile in care stii ca masina e mai urata decat prevede legea, consumul ei este mai mare decat al unei batrane Dacii 1300 echipata cu carburator Solex dublu corp (pentru cunoscatori) si pentru a o cumpara, un roman trebuie sa-si amaneteze casa, sa-si doneze trei rinichi (face el rost), un ochi si o jumatate de ficat, platind rate la banca timp de treizeci de ani?

Cum s-a ajuns aici?
Simplu: PR-ul. Acest mic dumnezeu cu „d” mic, care si-a adunat de-a lungul timpului suficient de multi inepti dotati cu suficienta substanta cartilaginoasa in coloana vertebrala incat sa poata lua pozitia ghiocelului si la o simpla adiere de vant.
De vina este el:
PR-ul care a decis cu puterea pe care o are ca numai cei care scriu „de bine” sunt jurnalisti. Cel care decide ca X e pe dreapta si Y pe stanga, dupa bunul sau plac, indiferent si independent de pozitia, audienta, ponderea sau credibilitatea pe care o are fiecare jurnalist.
PR-ul care are tupeul sa-ti spuna in fata ca nu stie ce audienta ai sau dupa caz, ce trafic are pubicatia pe care o reprezinti, chiar daca in partea de jos a paginii se afla un buton care, surpriza, dezvaluie acest mister. Se numeste butonul de „Trafic Ranking”. Apasa-l, apasaaaaaaaa-l, apasaaaaaa…
PR-ul care are tupeul sa-ti spuna ca nu iti cunoaste activitatea pentru ca tu, ca jurnalist, nu ti-ai facut suficient PR, asijderea publicatia ta.
PR-ul care are tupeul sa nu iti raspunda la telefon in mod repetat si regulat.
PR-ul care se duce cu vorba la sefii sai, vorba aruncata in poala sa de catre „jurnalistii” cuprinsi in cercul increderii”.
PR-ul care desi stie ca X reprezinta zero ca audienta, ca pondere, ca trafic, iti aduce argumentul ca nu conteaza asta, dar „uite cata pasiune pune ala in ceea ce face”, ignorand faptul ca el reprezinta un produs caruia trebuie sa-i asigure vizibilitate, nu atentia si mangaierea care i se cuvine unei proaspat-devenite mirese.
PR-ul care duce cu el la lansari jurnalistii de la radio si mai apoi le da masini in teste. Caci si la radio se testeaza masini, nu-i asa? Si se prezinta cumva la modul „Acum va rog sa va imaginati un far de Mercedes-Benz E-Klasse. Nu modelul cu patru faruri, ci primul dinaintea lui, varianta W124. Ei bine, unitatea optica a produsului pe care vi-l prezentam astazi, are aceeasi forma cu farul respectiv, insa cu dimensiuni reduse cu 35%, colturile mai rotunjite si sticla clara. Dotat cu becuri Xenon da o lumina diferita de cea a becurilor halogen, diferenta pe care o puteti sesiza mijind ochii si apoi deschizandu-i larg, in mod repetata, de cateva ori la rand.”
PR-ul care duce la Goodwod Festival of Speed un asa-zis jurnalist care are un „proiect extraordinar”, atat de tare incat nici macar Apple Store nu iti poate oferi dimensiunea „extraordinarului” deoarece nu exista momentan (dupa un an si ceva) suficienti utilizatori care sa fi fost dispusi sa dea cativa euro pe el, in timp ce orice informatie existenta acolo, in „extraordinarul proiect”, este disponibila gratis pe internet.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.